Marketing and Communication Solutions addressing +100 Business & Professional Communities

Dr. Daciana Toma, Medic Primar – Medicină de Familie, Coordonatorul Grupului de lucru Diabet zaharat, nutriție și boli metabolice al Societății Naționale de Medicina Familiei, afirmă într-un interviu acordat portalului RoDiabet.ro că “prevenirea diabetului este altceva decât diagnosticul precoce”: dacă prevenția primordială ne învață să trăim sănătos, prevenția primară identifică pericolul de a face în viitor o anumită boală și cuprinde măsurile care sunt de luat pentru a elimina pericolul.

 

La ce vârstă ar trebui o persoană fără un istoric medical special să facă primul control al glicemiei și cu ce regularitate ar trebui repetate aceste analize?

În primul rând ar trebui să clarificăm ce înseamnă „fără un istoric medical special”. Pentru că la un copil care are în familie cazuri de hipercolesterolemie sau care este supraponderal sau obez vom recomanda determinarea glicemiei începând cu vârsta de 6 ani, împreună cu alte investigații, pentru a depista precoce sindromul metabolic.

La adult, recomandarea pentru deteminarea glicemiei începe de la vârsta de 18 ani. În funcție de factorii de risc pe care adultul respectiv îi prezintă (sedentarism, fumat, antecedente heredo-colaterale, antecedente personale patologice, etc) diferă intervalul de timp la care este recomandată această evaluare.

La un adult care nu prezintă factori de risc pentru diabet sau are un risc scăzut, intervalul optim este de 3 ani. Pentru un adult care prezintă risc mediu sau crescut recomandarea va fi de a efectua controlul glicemiei anual.

 

Ce poate face medicul de familie pentru o cât mai rapidă diagnosticare a diabetului zaharat?

Diagnosticul diabetului zaharat are la bază modificările profilului glicemic. Pentru a depista precoce diabetul zaharat se recomandă screening-ul populației. Adică, la un adult tânăr, aparent sănătos, fără nici un fel de factori de risc, cel puțin o dată la 3 ani am obligația să îi recomand determinarea glicemiei.

 

Care considerați că sunt principalele mijloace prin care campaniile de prevenție ale diabetului să-și maximizeze efectele?

Prevenirea diabetului este altceva decât diagnosticul precoce. A preveni diabetul înseamnă a avea un stil de viață sănătos al mamei, pe perioada sarcinii, și mai apoi din momentul nașterii. Practic, previi diabetul prin toate măsurile specifice unui stil de viață sănătos: alimentație sănătoasă, mișcare, păstrarea unei greutăți corporale în limite normale, somn de calitate, evitarea factorilor de risc de tipul fumatului, drogurilor sau consumului excesiv de alcool. Aceasta este prevenția primordială.

A preveni diabetul zaharat din perspectiva medicinii de familie presupune a identifica factorii de risc pe care o persoană îi are și de a recomanda intervenții pentru eliminarea respectivilor factori de risc. Aceasta este prevenția primară.

Dacă prevenția primordială mă învață să trăiesc sănătos, ferit de pericolul bolilor, prevenția primară identifică pericolul de a face în viitor o anumită boală și cuprinde măsurile care sunt de luat pentru a elimina pericolul.

Atunci când vorbim de prevenția unei boli, în cazul de față diabetul, este de menționat faptul că prin prevenția secundară înțelegem screening-ul și diagnosticul precoce al DZ (deci aici ne concentrăm pe depistarea persoanelor care au deja boala), iar prin prevenția terțiară înțelegem totalitatea măsurilor necesare pentru a evita sau întârzia apariția complicațiilor. Prevenția cuaternară are ca obiectiv evitarea unor intervenții sau tratamente medicale inutile.

Pornind de la aceste premize, campaniile trebuie personalizate în funcție de obiectivul specific, de grupul populațional căruia i se adresează. Conștientizarea individului cu privire la rolul pe care îl are în prevenirea unei boli și depistarea precoce a acesteia este esențială.

Corpul medical nu poate să asigure sănătatea populației fără sprijinul fiecărui individ, al comunității și al tuturor factorilor decizionali.