”Când tratăm o aritmie, tratăm de fapt sau corectăm modificările de hemodinamică”, a spus Șef lucrări Dr. Radu Andrei Baisan, Vicepreședintele Asociației Române de Diagnostic Imagistic Veterinar – ARDIV, Secretar Științific al Asociației Cardiologilor Veterinari din România în intervenția din cadrul celei de-a 8-a întâlniri online a Comunității OSC – Medicină Veterinară. Reuniunea moderată de Prpf. univ. dr. Vasile Vulpe, Universitatea de Ştiinţele Vieţii „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi, Facultatea de Medicină Veterinară, Președintele Asociației Române de Diagnostic Imagistic Veterinar – ARDIV, a avut ca temă Electrocardiografia clinică – Impactul hemodinamic al tulburărilor de ritm.

Dr. Baisan spune că aceasta este o abordare nouă, realizată din experiență proprie și care dorește să prezinte implicațiile modificărilor sau a aritmiilor din punct de vedere hemodinamic, pentru că acest lucru este mai pregenant sau mai important pentru un pacient în diverse situații în clinică decât citirea unei cardiograme.

Mecanismul outputului cardiac la câine

Outputul cardiac se măsoară în litri pe minut (l/m), adică sângele care este pompat de inimă în corp într-un minut și este dat de volumul contracție x frecvența cardiacă. Conform unor studii, la câine outputul cardiac este de la 118 până la 194 ml/min/kg, iar la pisică este între 83-143 ml/min/kg.

Dr. Baisan spune că practic, outputul cardiac este dat de contracția ventriculară, iar în clinică este important să se țină cont de acest lucru deoarece activitatea ventriculară este mai pregnantă în menținerea circulației sistemice. Trei lucruri influențează menținerea presiunii arteriale: volumul contracției, frecvența cardiacă și rezistența vasculară sistemică.

Volumul contracției și frecvența cardiacă împreună dau outputul cardiac. Dacă volumul contracției este scăzut, atunci va scădea ușor presiunea arterială, deci un deficit sistolic. Dacă există o frecvență cardiacă modificată în sensul foarte crescută sau foarte scăzută, atunci la fel va scădea outputul cardiac, iar presiunea se va reduce. La un anumit prag critic outputul cardiac scăzut va induce simptome clinice asociate, cum ar fi sincopa sau șocuri.

Clasificarea aritmiilor

Conform Dr. Baisan, aritmiile se clasifică din punctul de vedere al gradului de risc de degenerare în aritmii maligne și instabilitate electrică:

• fără risc de degenerare,
• risc minor de degenerare,
• risc moderat de degenerare,
• risc sever de degenerare.

Cele mai frecvente modificări de ritm pe care le întâlnim în practica medicală sunt:

• Tahicardia sinusală – reprezintă o creștere a frecvenței cardiace. Tahicardia sinusală la câine este considerată la peste 170 bpm, la pisică la peste 240 bpm, secvența P-QRS-T este normală, iar intervalele R-R devin regulate și scurte. Din punct de vedere farmacologic prezintă un control ușor, iar modificările hemodinamice sunt minore.
• Contracții premature supraventriculare (APC) sau extrasistole supraventriculare. În cazul în care sunt singulare nu induc un efect hemodinamic atât de sever. Este important să evaluăm frecvența complexelor supraventriculare și gradul de asociere. Foarte importante sunt prezența sau absența modificărilor structurale, în special strech-ul atrial.
• Fibrilația atrială este una dintre cele mai comune aritmii supraventriculare în clinică și poate fi clasificată în fibrilație atrială cu frecvență normală și în fibrilație atrială cu frecvență crescută, iar după durată poate fi clasificată în paroxistică, persistentă și permanentă. În fibrilația atrială: outputul cardiac depinde  foarte mult de frecvența ventriculară și se pierde minim 30% din outputul cardiac din cauza lipsei contracției atriale. Un alt aspect de care trebuie să ținem cont este faptul că scopul managementului fibrilației atriale nu este conversia ritmului ci controlul fibrilației atriale. În general controlul farmacologic este unul moderat către satisfăcător.
• Ritmuri bradicardice sunt în general mai rare și de cele mai multe ori, cel puțin bradicardia sinusală nu prea este asociată cu patologie cardiacă. Este caracterizată de o frecvență de sub 60 bmp la câine, sub 120 bpm la pisică, P-QRS-T normale, PR, QT prelungite și intervale R-R lungi. Poate fi indusă de hipotermie, farmacologic, vagal, SSS, hipotiroidism și hiperkalemie. Din punct de vedere al controlului farmacologic pe termen acut este relativ controlabil, iar pe termen cronic este dificil.
• Atrial standstill sau inactivitatea atrială este mai rară, poate apărea în general asociată cu fibroză sau cu degenerări ireversibile la nivelul nodulului sinusal și în acest caz nu mai există activitate sinusală, iar celelalte structuri preiau funcția de descărcare.
• Blocul AV nu induce alterări ale hemodinamicii și înseamnă depolarizare la nivel atrial. Nu are risc de degenerare, însă atunci când este avansat poate avea un output scăzut.
• Complexele ventriculare premature sunt destul de frecvente și pot degenera în tahicardie ventriculară. Atunci când sunt singulare și rare le vom ignora pentru că vor dispărea odată cu rezolvarea problemei primare. Este foarte important dacă există modificări structurale asociate cum ar fi micocardită, DCM, cauze extracardiace.
• Ritmul ventricular depinde de frecvență foarte mult, poate degenera în tahicardie ventriculară. Trebuie evaluată frecvența ventriculară, fenomenul R on T și durata.
• Tahicardia ventriculară poate degenera în fibrilație ventriculară, frecvența ventriculară este în general mai mare de 180 bpm, apare fenomenul R on T și trebuie evaluată durata.
• Torsada vârfurilor poate degenera în fibrilație ventriculară, este o tahicardie polimorfă cu un aspect rotațional în jurul liniei izoelectrice, adică cu amplitudini mari după care iar reduse. Riscul este sever de degenerare și outputul cardiac este critic. Este o tahicardie care prevestește apariției fibrilației ventriculare.
• Fibrilația ventriculară este un ritm ventricular, dezorganizat, cu frecvență de cca 600-1700 contracții, ce implică lipsa contractilității miocardului ventricular și colapsul brusc al outputului cardiac. Prezintă 4 faze: faza tahisistolică, faza incoordonării convulsive, faza incoordonării cu tremor și incoordonare atonică.

Despre întâlnirile online ale Comunității OSC – Medicină Veterinară

Programul este dezvoltat de Oameni și Companii și este dedicat medicilor veterinari, în cadrul comunității OSC-MedicinaVeterinara. Medicii veterinari se pot conecta la comunitate, pe platforma MedicinaVeterinara.ro.

Oameni și Companii-OSC oferă soluții de marketing utilizând un ecosistem propriu de +100 comunități de afaceri sau profesionale și platforme digitale asociate. O listă cu aceste platforme puteți vedea  aici. O listă de comunități, aici.